Istoric

Pisania originala a bisericii Popa Soare Pisania, săpată în piatră, păstrată până astăzi, atestă faptul că această sfântă biserică este zidită şi înălţată din temelie, precum se vede, de robul lui Dumnezeu Jupan Iane Cupeţul de la Buzău, 15 septembrie 7253 (1745). Biserica a luat numele de Popa Soare de la întâiul său slujitor, sau unul dintre cei mai vrednici, numele lui figurând în pomelnicul vechi al bisericii.

Popa Soare, ca şi alţi preoţi din Bucureşti, a rămas în amintirea vie a generaţiilor, atât prin biserică, cât şi prin numele străzii din apropiere. Este posibil ca înainte de anul 1745 să fi existat, pe acelaşi loc, o biserică mai veche, probabil din lemn. În sprijinul acestei ipoteze vine un document, datat 20 septembrie 1792, al lui Nicolae, Logofătul Sfintei Mitropolii, sprijinitor al bisericii care menţionează:

acesta este ctitorul bisericii celei vechi, după care şi‑a luat numele de Popa Soare.

Din nefericire, nu există alte documente care să ateste această biserică, anterioară anului 1745.

foto parc Aşezată în zona centrală a Capitalei, într‑un frumos parc de trandafiri, la intersecţia străzilor Dr. Burghelea, Ştefan Mihăileanu şi Popa Soare, biserica şi‑a păstrat, în cei peste 250 de ani de existenţă, liniile arhitectonice iniţiale, cu plan treflat. Iniţial, biserica avea două turle de lemn, cea de pe naos fiind îndepărtată în anii 1940 – 1942, în timpul lucrărilor de consolidare. Cum era şi firesc, de‑a lungul timpului, datorită vitregiilor, biserica a cunoscut mai multe reparaţii şi îmbunătăţiri. O renovare importantă şi totodată o înfrumuseţare a avut loc în anul 1791, fiind realizate de jupâneasa Călina şi de fiii ei. Aceştia, pe lângă numeroase reparaţii, au pardosit biserica şi au donat icoanele împărăteşti, ferecate în argint în anul 1833. Dacă cutremurele din 1802 şi 1804 nu au afectat sfântul locaş, cel din anul 1838 a dus la închiderea lui şi la reparaţii capitale, împlinite cu sprijinul enoriaşilor. Alte lucrări importante au mai avut loc în anii 1902 (s‑a adăugat porticul de la intrare), 1924 (consolidări şi reparaţii), 1940 (din nou consolidări) şi 1977 (reparaţii după seism).

Pictura bisericii – în stil realist ‑ a fost realizată, pe la 1880, de Anton Serafim. A fost restaurată în mai multe rânduri (1906, 1948, 1967 şi 2003). Din nefericire nu cunoaştem amănunte despre prima pictură a bisericii. Deşi mică ca dimensiuni, biserica Popa Soare impresionează prin armonia formelor exterioare şi interioare, prin vitraliile confecţionate în anul 1937 la Viena, prin mobilierul din stejar sculptat, în aceeaşi perioadă, de maestrul Grigore Dumitrescu. Tot în vremea respectivă a fost construită şi casa parohială.

Între anii 1998 și 2004, biserica parohiei Popa Soare a cunoscut o nouă perioadă de lucrări (consolidări, reparaţii exterioare şi interioare, restaurarea picturii, înlocuirea instalaţiei electrice, a celei termice, a acoperişului etc.) care au repus în valoare frumuseţea acestui sfânt locaş.

Din anul 2003 biserica se bucură duhovniceşte de prezenţa unei părticele din sfinţitele moaşte ale Sf. Teodosie de la Brazi, dăruite de IPS Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, în semn de preţuire pentru contribuţia PC. Pr. Grigore Popescu (paroh la Popa Soare între anii 1964 și 1998) la alcătuirea sfintelor slujbe ale Sfântului Ierarh şi Martir vrâncean.

Dintre slujitorii mai însemnaţi, menţionăm: viitorul mitropolit al Olteniei, Nifon Criveanu (paroh între 1922 și 1924), preotul Atanasie Paraschivescu, ctitorul bisericii în secolul XIX (paroh între 1924 și 1964).

Petre Țuțea În anul 2004 Primăria Sectorului 2 a aşezat în curtea bisericii statuia marelui gânditor creştin Petre Ţuţea.

Comments are closed.