Știri

Nu mai este o noutate faptul că asistăm tot mai mult la propagarea unui difuz sentiment anticlerical, că simțim o evidentă neîncredere în instituția Bisericii și mai ales că vedem cum între oameni și învățătura creștină se ridică un zid de rezistență, ca în fața unor realități ce sunt percepute mai mult ca fiind ideologice, decât în directă legătură cu viața. Dacă am privi toate aceste realități invocate exclusiv din perspectiva criticilor aduse Bisericii, am avea reale motive de îngrijorare. Mult mai productiv ar fi ca acestea să fie privite mai degrabă ca mize și așteptări ale oamenilor, de la care se poate rearticula un nou dialog al Bisericii cu lumea. Pentru o bună poziționare a Bisericii în lume, dar mai ales pentru a cultiva un raport corect cu sine și cu propriii credincioși, ea nu trebuie să renunțe la a întrupa în istorie virtutea fundamentală a Capului ei nevăzut, smerenia. Smerenia nu doar operează cenzura necesară în toate nivelurile Bisericii și pune accent pe slujire ca exemplu de asumare a autorității, ci o deschide spre lume și spre asumarea binelui care există în ea. Această virtute permite Bisericii să recunoască binele care există în lume și care întâlnește nu de puține ori valorile și virtuțile Evangheliei. Aici smerenia înseamnă răbdare și disponibilitatea spre a asculta și a înțelege. Mai multe detalii în Ziarul Lumina de Duminică. [...]
Sun, Aug 02, 2015
Știri Basilica.ro
Duminica a 9‑a după Rusalii (Umblarea pe mare ‑ Potolirea furtunii) Matei 14, 22‑34 În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor. Iar El, dând drumul mulţimilor, S‑a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Şi făcându‑se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându‑L umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar el le‑a vorbit îndată zicându‑le: Eu sunt, nu vă temeţi! Atunci Petru răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i‑a zis: Vino! Iar Petru coborându‑se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s‑a temut şi, începând să se scufunde, a strigat zicând: Doamne, scapă‑mă! Iar Iisus întinzând îndată mâna, l‑a apucat şi i‑a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te‑ai îndoit? Şi suindu‑se ei în corabie, s‑a potolit vântul. Iar cei din corabie I s‑au închinat zicând: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului. După prima înmulțire a pâinilor, Domnul a săvârșit alte mari minuni asupra naturii: minunea umblării pe mare și cea a unei noi potoliri a furtunii pe mare (cf. Mt. 8, 23‑27). La acestea se adaugă și altele, în același context, cum vom vedea. După ce mulţimea a mâncat şi s‑a săturat din pâinile şi peştii înmulţiţi prin minune, „îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor” (v. 22). El face acest lucru nu [...]
Sun, Aug 02, 2015
Știri Basilica.ro
Parcurgem duhovnicește calea frumoasă şi plină de bucurii sfinte a Postului Adormirii Maicii Domnului aducându-ne aminte de nobilele sale virtuți, dar şi de ajunarea pe care a săvârșit-o înainte de mutarea ei din viața pământească. De aceea mulți credincioși poartă o iubire aparte Maicii Domnului, respectând cu multă acribie Postul Sfintei Mării, așa cum este cunoscut în tradiția noastră românească. Însă nu doar mirenii, ci și cei din cinul monahal s-au înscris în aceeași rânduială duhovnicească, arătând Împărătesei celei alese necondiționată dragoste, căci ea ne veghează tuturor drumul către Împărăția cerurilor. Dintre aceștia aș vrea să mă opresc astăzi la un călugăr din marea lavră nemțeană: monahul Gamaliil Păvăloiu, fost mare tipograf al Mănăstirii Neamț. Mai multe detalii în Ziarul Lumina de Duminică. [...]
Sun, Aug 02, 2015
Știri Basilica.ro
V-o mai amintiți pe doamna directoare din seria „Liceenii”? E vorba de Cristina Deleanu. O știm din filmele tinereții, „Orgolii”, „Eroii nu au vârstă” sau „Anotimpul iubirii”, ori din producțiile mai noi, „Tu ne marcheras jamais seul”, și serialele de televiziune. Iubitorii de teatru o admiră, mai ales în spectacolele jucate împreună cu soțul ei, Eugen Cristea. Având în spate o experiență de 53 de ani, Cristina Deleanu este astăzi o actriță completă, care mărturisește tuturor crezul ei despre viață, teatru și film, despre dragostea cu care le-a îmbrățișat pe cele trei. Viața este un rol de jucat, de care ne putem debarasa când vrem, sau mai mult de atât? Viața este un dar. Nu este un rol de jucat, viața este existența. Viața, de fapt, nu trebuie s-o joci, ci s-o trăiești. Eu înțeleg să-mi trăiesc viața într-un anume fel și să joc roluri într-un alt fel. Fără îndoială că e firesc, și s-ar putea să mă contrazică cineva, teatrul practic este viața. El asta vrea să însemne. Însă, în viață omul trebuie să fie adevărat, să simtă cinstit, să se reprezinte pe el, pentru că viața, repet, nu este un rol propriu-zis. Poate deveni rol - mi-ați întins o mică capcană cu întrebarea aceasta - în sensul în care trebuie să înveți să știi să ți-o trăiești. Asta ar fi partea teatrală a vieții. Și atunci, fără îndoială, ca să înveți să ți-o trăiești trebuie să știi niște lucruri. Trebuie să știi în primul rând că viața asta ți-e dată o dată, trebuie să știi să o respecți, să ți-o iubești și să știi să nu te faci de rușine, așa cum încercăm noi să nu ne facem de rușine pe scenă. Trebuie să avem o existență onestă, curată, cinstită. Ar putea cineva să înțeleagă că actorii, eu în speță, [...]
Sun, Aug 02, 2015
Știri Basilica.ro
În cea dintâi zi a lunii august (1 august 2015), Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, a săvârșit împreună cu Părintele Arhimandrit Calinic Covaci, Consilierul Administrativ-Bisericesc al Episcopiei și Paroh la Otlaca Pustă (Pusztaottlaka), o slujbă de prohodire la capela din cimitirul acestei Parohii, pentru credincioasa Zenovia Popa, soția Domnului Teodor Popa, care este și cântăreț la biserica românească din această localitate de mai bine de două decenii, informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. La slujbă, la fel ca de fiecare dată în astfel de cazuri, alături de membrii familiei și rudenii au participat mulți credincioși de diferite vârste din Otlaca Pustă, care se simt solidari cu consăteana lor plecată pe calea veșniciei și a Împărăției Cerurilor. Doamna Zenovia Popa, născută cu numele de Trutz, în localitatea Chitighaz (Kétegyháza), în data de 13 iunie 1939, a fost cel de-al treilea copil al părinților săi, a crescut într-o familie simplă de țărani, s-a căsătorit cu soțul ei, Teodor Popa, în 7 iunie 1959 și a trăit împreună cu acesta o viață frumoasă și îndelungată, timp de 56 de ani, până când o suferință necruțătoare a pus capăt viețuirii sale pământene. Preasfințitul Părinte Siluan a ținut și un cuvânt de învățătură, accentuând valoarea deosebită a credinței în sufletele oamenilor, care este un mare dar de la Bunul Dumnezeu, mângâie sufletele în momente de încercare și le întărește în nădejdea învierii din morți, prin Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar Părintele Arhimandrit Calinic Covaci, păstorul sufletesc al credincioșilor din Otlaca Pustă, a rostit cuvântul de rămas bun, potrivit tradiției. În aceeași zi, Ierarhul și însoțitorii săi de la Centrul Eparhial din Giula au vizitat și Centrul pentru familii și tineret al Parohiei, care se află la marginea comunei și deține un frumos paraclis de lemn în stil maramureșean, unde au [...]
Sun, Aug 02, 2015
Știri Basilica.ro

Comments are closed.